Inhumare
Atunci cand se produce un deces, preotul parohiei din care decedatul face parte trebuie instiintat de catre familie, iar aceasta trebuie sa apeleze la serviciile unei firme de pompe funebre care cunoaste obiceiurile, ritualurile si traditiile crestine ale ingropaciunii. Preotul si firma de servicii funerare vor avea grija ca pregatirea inmormantarii sa se desfasoare in conditii bune.
Timp de 40 de zile, deasupra usii de la intrarea in casa se monteaza doliul, o panza de culoare neagra. Impreuna cu preotul, familia stabileste data si ora inmormantarii, dar si orele pentru slujbele de seara dinaintea inmormantarii.
"Cina" sau slujba stalpilor reprezinta o scurta rugaciune, rostita pentru sufletul raposatului, urmata de citirea anumitor carti din cele patru Evanghelii. Aceasta slujba scurta se desfasoara in zilele premergatoare inhumarii, de obicei dupa-amiaza, prilej cu care se pregatesc din timp cadelnita (catuia) in care se aprinde carbune si se pune tamaie, coliva, un pahar de vin si mancare, toate acestea fiind in final binecuvantate de preot. Clopotarul bisericii trage clopotele la anumite intervale, pentru a vesti comunitatii despre plecarea semenului lor si pentru a-i indemna pe membrii parohiei sa se roage pentru sufletul celui plecat.
Corpul celui decedat este spalat cu apa curata, care aminteste de apa Sfantului Botez, dupa care este imbracat cu haine curate si noi, acesta fiind vesmantul cu care vom invia la ziua Judecatii. Apoi, trupul neinsufletit este asezat in sicriu, cu privirea catre rasarit, intrucat de acolo va veni Iisus Hristos la invierea tuturor.
In semn ca respectivul crestin si-a dat duhul intru Hristos, o icoana sfintita cu chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau patronului spiritual al decedatului se aseaza pe pieptul acestuia. Apoi, trupul este acoperit cu o panza alba, ceea ce simbolizeaza faptul ca decedatul se afla de acum sub acoperamantul lui Hristos. La capataiul decedatului se aseaza sfesnicul in care rudele, prietenii si toti cei care vor sa isi ia ramas bun aprind lumanari rostind scurta rugaciune "Dumnezeu sa-l/o ierte!" De toate aceste randuieli se va ocupa firma de servicii funerare Casa Bucur.
Toiagul care arde pe pieptul raposatului semnifica, pe de o parte, lumina faptelor bune cu care crestinul il va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi si, pe de alta parte, este calauza sufletului pe calea spre vesnicie, risipind astfel intunericul mortii. In ziua si la orele stabilite de catre familie impreuna cu preotul pentru inmormantare, rudele pregatesc tamaie si ofera preotului o lumanare aprinsa.
La capela sau la casa mortuara se oficiaza o slujba si se organizeaza procesiunea de inmormantare. In timpul slujbei la biserica se va pastra o atmosfera de liniste si de reculegere. Tuturor celor prezenti la procesiune le sunt impartite lumanari aprinse (uneori insotite de o batista cu banut, precum si un mar, un colacel sau un covrig etc.), pentru sufletul celui raposat. Persoanele care primesc aceste daruri trebuie sa spuna "Dumnezeu sa-l/o ierte" sau "Bogdaproste!", care este un cuvant incetatenit la noi, care in traducere inseamna tot "Dumnezeu sa-l ierte!".
Credinta comuna in "Lumina-Hristos" este reprezentata prin gestul de a oferi si a primi lumanarea aprinsa, care directioneaza pe calea vesniciei sufletul celui trecut in nefiinta. Apoi, cele mai apropiate rude ale decedatului sunt chemate sa poarte in maini simbolul "luminii neapuse".
Dupa ce slujba se incheie, familia si ceilalti credinciosi saruta icoana pusa pe pieptul mortului, iar rudele cele mai apropiate saruta fata sau mana mortului, aceasta reprezentand ultima sarutare. Acest gest semnifica impacarea si iertarea, prin care ne luam ramas bun de la cel care pleaca dintre noi.
Dupa slujba din biserica se porneste catre cimitir, iar convoiul mortuar se aranjeaza astfel: in fruntea sa merge un credincios care duce o cruce din lemn, care ulterior va fi asezata la capataiul mortului. Acesta este urmat de persoanele care poarta vinul, coliva si pomul cu darurile care vor fi impartite saracilor, ca simbol al vietii si al mortii. Urmeaza purtatorii de sfesnice, cei cu coroanele, cantaretul si preotul, autoturismul de transport funerar (dricul / carul mortuar) care transporta sicriul, familia si rudele mortului, prietenii si toti ceilalti participanti la inmormantare. Atunci cand procesiunea ajunge la anumite raspantii de drumuri, in locuri cu semnificatie pentru cel decedat sau in dreptul unei biserici, preotul recita in dreptul sicriului ectenia pentru morti. La cimitir, preotul rosteste ultima ectenie, de pe marginea gropii, iar toata lumea va canta "Vesnica pomenire".
Cei care vor sa isi ia un ultim ramas bun o pot face inainte de inchiderea sicriului, dupa care preotul savarseste intreg ritualul de ingropare prin gestul de a varsa vin si undelemn peste cel decedat, pecetluind astfel groapa si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir. Familia raposatului cheama apoi la masa, dupa inmormnatare, pe cei care au luat parte la inmormantare, prieteni, rude si indeosebi pe cei care au contribuit la pregatirile pentru inmormantare. Casa Bucur – Servicii funerare complete se va ocupa inclusiv de organizarea pomenii.
Soroacele de pomenire individuala a mortilor sunt:
• la 3 zile de la moarte (coincide cu slujba din ziua inmormantarii), in cinstea Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi si a Sfintei Treimi;
• la 9 zile de la moarte, in amintirea celui de-al 9-lea ceas, in care Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului Raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si cel decedat;
• la 40 de zile (sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului;
• la 3 luni, 6 luni si 9 luni de la moarte, de asemenea in cinstea Sfintei Treimi;
• la 1 an de la moarte, dupa exemplul vechilor crestini care praznuiau Ziua Mortii Martirilor si a sfintilor in fiecare an, drept zi de nastere a lor pentru viata de dincolo;
• in fiecare an pentru urmatorii 7 ani de la moarte, cea din urma pomenire amintind de cele 7 zile ale facerii lumii.
"Cina" sau slujba stalpilor reprezinta o scurta rugaciune, rostita pentru sufletul raposatului, urmata de citirea anumitor carti din cele patru Evanghelii. Aceasta slujba scurta se desfasoara in zilele premergatoare inhumarii, de obicei dupa-amiaza, prilej cu care se pregatesc din timp cadelnita (catuia) in care se aprinde carbune si se pune tamaie, coliva, un pahar de vin si mancare, toate acestea fiind in final binecuvantate de preot. Clopotarul bisericii trage clopotele la anumite intervale, pentru a vesti comunitatii despre plecarea semenului lor si pentru a-i indemna pe membrii parohiei sa se roage pentru sufletul celui plecat.
Corpul celui decedat este spalat cu apa curata, care aminteste de apa Sfantului Botez, dupa care este imbracat cu haine curate si noi, acesta fiind vesmantul cu care vom invia la ziua Judecatii. Apoi, trupul neinsufletit este asezat in sicriu, cu privirea catre rasarit, intrucat de acolo va veni Iisus Hristos la invierea tuturor.
In semn ca respectivul crestin si-a dat duhul intru Hristos, o icoana sfintita cu chipul Mantuitorului, al Maicii Domnului sau patronului spiritual al decedatului se aseaza pe pieptul acestuia. Apoi, trupul este acoperit cu o panza alba, ceea ce simbolizeaza faptul ca decedatul se afla de acum sub acoperamantul lui Hristos. La capataiul decedatului se aseaza sfesnicul in care rudele, prietenii si toti cei care vor sa isi ia ramas bun aprind lumanari rostind scurta rugaciune "Dumnezeu sa-l/o ierte!" De toate aceste randuieli se va ocupa firma de servicii funerare Casa Bucur.
Toiagul care arde pe pieptul raposatului semnifica, pe de o parte, lumina faptelor bune cu care crestinul il va intampina pe Hristos la Judecata de Apoi si, pe de alta parte, este calauza sufletului pe calea spre vesnicie, risipind astfel intunericul mortii. In ziua si la orele stabilite de catre familie impreuna cu preotul pentru inmormantare, rudele pregatesc tamaie si ofera preotului o lumanare aprinsa.
La capela sau la casa mortuara se oficiaza o slujba si se organizeaza procesiunea de inmormantare. In timpul slujbei la biserica se va pastra o atmosfera de liniste si de reculegere. Tuturor celor prezenti la procesiune le sunt impartite lumanari aprinse (uneori insotite de o batista cu banut, precum si un mar, un colacel sau un covrig etc.), pentru sufletul celui raposat. Persoanele care primesc aceste daruri trebuie sa spuna "Dumnezeu sa-l/o ierte" sau "Bogdaproste!", care este un cuvant incetatenit la noi, care in traducere inseamna tot "Dumnezeu sa-l ierte!".
Credinta comuna in "Lumina-Hristos" este reprezentata prin gestul de a oferi si a primi lumanarea aprinsa, care directioneaza pe calea vesniciei sufletul celui trecut in nefiinta. Apoi, cele mai apropiate rude ale decedatului sunt chemate sa poarte in maini simbolul "luminii neapuse".
Dupa ce slujba se incheie, familia si ceilalti credinciosi saruta icoana pusa pe pieptul mortului, iar rudele cele mai apropiate saruta fata sau mana mortului, aceasta reprezentand ultima sarutare. Acest gest semnifica impacarea si iertarea, prin care ne luam ramas bun de la cel care pleaca dintre noi.
Dupa slujba din biserica se porneste catre cimitir, iar convoiul mortuar se aranjeaza astfel: in fruntea sa merge un credincios care duce o cruce din lemn, care ulterior va fi asezata la capataiul mortului. Acesta este urmat de persoanele care poarta vinul, coliva si pomul cu darurile care vor fi impartite saracilor, ca simbol al vietii si al mortii. Urmeaza purtatorii de sfesnice, cei cu coroanele, cantaretul si preotul, autoturismul de transport funerar (dricul / carul mortuar) care transporta sicriul, familia si rudele mortului, prietenii si toti ceilalti participanti la inmormantare. Atunci cand procesiunea ajunge la anumite raspantii de drumuri, in locuri cu semnificatie pentru cel decedat sau in dreptul unei biserici, preotul recita in dreptul sicriului ectenia pentru morti. La cimitir, preotul rosteste ultima ectenie, de pe marginea gropii, iar toata lumea va canta "Vesnica pomenire".
Cei care vor sa isi ia un ultim ramas bun o pot face inainte de inchiderea sicriului, dupa care preotul savarseste intreg ritualul de ingropare prin gestul de a varsa vin si undelemn peste cel decedat, pecetluind astfel groapa si binecuvanteaza coliva si darurile care se impart la cimitir. Familia raposatului cheama apoi la masa, dupa inmormnatare, pe cei care au luat parte la inmormantare, prieteni, rude si indeosebi pe cei care au contribuit la pregatirile pentru inmormantare. Casa Bucur – Servicii funerare complete se va ocupa inclusiv de organizarea pomenii.
Soroacele de pomenire individuala a mortilor sunt:
• la 3 zile de la moarte (coincide cu slujba din ziua inmormantarii), in cinstea Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi si a Sfintei Treimi;
• la 9 zile de la moarte, in amintirea celui de-al 9-lea ceas, in care Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului Raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si cel decedat;
• la 40 de zile (sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului;
• la 3 luni, 6 luni si 9 luni de la moarte, de asemenea in cinstea Sfintei Treimi;
• la 1 an de la moarte, dupa exemplul vechilor crestini care praznuiau Ziua Mortii Martirilor si a sfintilor in fiecare an, drept zi de nastere a lor pentru viata de dincolo;
• in fiecare an pentru urmatorii 7 ani de la moarte, cea din urma pomenire amintind de cele 7 zile ale facerii lumii.
Lasa un comentariu