Cum arata Raiul, conform textului rostit de preot in timpul inmormantarii?

"Doamne, odihneste sufletul adormitului robului Tau, in loc luminat, in loc de verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea"

Singura alinare pe care o puteti avea, in momentul inmormantarii unei persoane dragi, fie ca vorbim despre o ruda foarte in varsta si bolnava sau un prieten apropiat in stadiu terminal sau care a suferit un accident, este aceea ca sufletul sau va ajunge in Rai. 

In principal, acest lucru inseamna ca a scapat de toata durerea resimtita in timpul vietii, fapt care va poate face sa intelegeti si sa treceti mai usor peste marea dumneavoastra pierdere. Totusi, ramane o intrebare: cum arata locul in care ajung trupurile neinsufletite si ce simbolizeaza acesta?

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, Raiul este, in diferite conceptii religioase, un "loc plin de incantare si de fericire, in care petrec dupa moarte sufletele dreptilor", fiind sinonim cu paradis si eden. Sensurile figurate sunt acelea de "colt incantator de natura", "loc in care cineva se simte foarte bine" sau "multumire sufleteasca si mare fericire".

Pentru a contura o imagine si mai clara a acestui taram mirific, putem consulta viziunea pictorilor de-a lungul timpului. Ei si-au imaginat Raiul drept o scara infinita catre ceruri, marginita de flori, drept o poteca sau un pod plutitor plin cu verdeata sau pur si simplu drept o poiana multicolora ori un cer senin si deschis. 

Totusi, una dintre cele mai clare descrieri ale acestui paradis interzis celor vii o gasim chiar in textul rostit de catre preot in timpul slujbei de inmormantare.



"Doamne, odihneste sufletul adormitului robului Tau (n.a. numele decedatului), in loc luminat, in loc de verdeata, in loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea. Si orice greseala ce a savarsit el cu cuvantul, sau cu lucrul, sau cu gandul, ca un Dumnezeu bun si iubitor de oameni, iarta-l. Ca nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca; numai Tu singur esti fara de pacat, dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvantul Tau este adevarul"

Din experienta noastra, atunci cand aud expresiile "in loc luminat, in loc de verdeata" sau "de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea", multi dintre credinciosi, mai ales cei foarte apropiati persoanei trecute in nefiinta, cedeaza si izbucnesc in lacrimi. 

De cele mai multe ori, acestea nu sunt, insa, lacrimi de tristete, ci de usurare, intrucat realizeaza ca toata suferinta persoanelor dragi s-a incheiat. Iata si alte mentiuni:

"Ceata sfintilor a aflat izvorul vietii si usa raiului; sa aflu si eu calea prin pocainta; eu sunt oaia cea pierduta; cheama-ma, Mantuitorule, si ma mantuieste"

"Mostenirea cea dorita daruieste-mi, facandu-ma pe mine iarasi cetateanul raiului"

"Odihneste, Dumnezeule, pe robul Tau si-l asaza in Rai, unde cetele sfintilor, Doamne, si dreptii ca luminatorii stralucesc; pe adormitul robul Tau odihneste-l, trecandu-i lui toate gresalele"

"Locuitor si lucrator al raiului m-ai randuit din inceput, dar, calcand porunca Ta, m-ai izgonit. Pentru aceasta, Mantuitorule, sufletul robului Tau odihneste-l"

"Izvor de viata esti, Stapane, Care cu barbatie dumnezeiasca dezlegi pe cei ferecati; pe robul Tau acesta, care cu credinta a venit la tine, asaza-l in desfatarea raiului"

"Hristos sa te odihneasca in latura celor vii, si usile raiului sa-ti deschida si mostenitor imparatiei Sale sa te arate, si iertare sa-ti daruiasca de cele ce ai gresit in viata, iubitorule de oameni".