Cei de dincolo ne vad - o realitate pe care nu putem sa o negam

Avand certitudinea conform careia cei de dincolo ne vad, trebuie in primul rand sa ramanem tari si sa nu cadem intr-o suferinta prelungita in urma mortii lor pamantesti

"Cei de dincolo ne vad". Desi, aparent, acest mesaj poate fi interpretat drept unul criptic, care ascunde conotatii mistice, adevarul este cu totul altul, din perspectiva religioasa. Conform autorului grec Haralambie Skarlakidis, "toti cei care au plecat din aceasta viata (...) sunt cu adevarat vii, mult mai vii decat suntem noi. Lumea lor, celor paruti morti, este plina de viata si de lumina, in timp ce lumea noastra, a celor care traiesc fara valori si idealuri, fara dragoste si virtute, este in esenta o lume moarta".

In scrierea sa, "Sfanta Lumina. Minunea din Sambata Mare de la Mormantul lui Hristos", acesta spune ca, dupa moarte, trupul omului se descompune, elementele sale materiale intorcandu-se in pamant, in timp ce sufletul porneste intr-o calatorie in directia opusa, adica spre ceruri. "Asa cum samanta este ingropata in pamant ca sa rasara o noua planta, tot astfel si omul este ingropat, pentru ca, dupa moartea lui pamanteasca, sa rasara un om nou, nestricacios, in ceruri", explica Skarlakidis. Astfel, se nasc doua intrebari: in primul rand, ce ia cu el raposatul pe lumea cealalta si, in al doilea rand, este adevarata ideea conform careia cei de dincolo ne vad?

Raspunsul la prima intrebare este simplu, fiind dat tot de autorul elen. Plecand din aceasta viata, cei decedati nu au dreptul sa ia cu ei pe lumea cealalta absolut nimic material, lasandu-le pe toate urmasilor sai. Singura comoara sau, deopotriva, povara pe care trebuie sa o poarte in continuare este reprezentata de faptele lor, savarsite in timpul vietii pamantesti. De altfel, insusi Iisus Hristos a intarit aceasta idee, conform Evangheliei dupa Matei: "Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica, ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica (...) Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta."

Cat despre a doua intrebare, legata de dilema "Cei de dincolo ne vad?", raspunsul s-ar putea sa fie unul surprinzator chiar si pentru cei mai credinciosi dintre noi. "In locul unde sunt dusi mortii dupa moartea lor, ei continua sa invete, sa lucreze duhovniceste si, desigur, sa mijloceasca pentru cei ramasi pe pamant (...) Gandurile noastre indreptate spre ei se aud foarte clar, la fel si tanguirile si suspinele care, atunci cand sunt prelungite si necurmate, ii fac si pe ei sa sufere", scrie Haralambie Skarlakidis.

Cu alte cuvinte, avand certitudinea conform careia cei de dincolo ne vad, trebuie in primul rand sa ramanem tari si sa nu cadem intr-o suferinta prelungita in urma mortii lor pamantesti. Iar, in al doilea rand, bineinteles, nu trebuie sa ii vorbim de rau sau sa savarsim alte pacate la adresa lor (de aici si vorba "Despre morti, numai de bine"), intrucat toate aceste rele se vor intoarce impotriva noastra. Cat despre ceea ce va urma apoi, explica tot autorul grec: "Nu ne-am nascut ca sa murim si nu traim ca sa murim, ci traim ca sa participam, dupa moarte, la o viata vesnica. Traim ca sa dobandim o mostenire nestricacioasa ce se pastreaza in Ceruri. Pentru ca omul nu moare niciodata, ci calatoreste de la moarte spre adevarata viata."