Doua situatii, un singur mod de a rezolva problema: cum gestionam un deces?

Cel mai important lucru, in momentul in care aflam despre o astfel de tragedie sau suntem martori la ea, este sa constientizam cat mai rapid caracterul sau implacabil.

Exista doua vorbe care sintetizeaza perfect ideea pe care dorim sa o transmitem in acest articol cu privire la moarte. Prima spune ca "moartea este singura certitudine a vietii", iar cea de-a doua ne invata ca "toti suntem datori cu o moarte". Ce idee extragem din aceste doua ziceri? 

Faptul ca moartea este un fenomen implacabil, pe cat de dureros pentru cei ramasi in viata, pe atat de natural. Ea este atat de parsiva incat poate lovi oricand si, mai mult decat atat, pana nu ne confruntam cu ea, nu avem de unde sa stim cum vom reactiona.

Spuneam, in titlul acestui articol, ca exista doua situatii: una in care decesul este previzibil, iar cea de-a doua - in care reprezinta un adevarat soc. In primul caz, intra rudele sau apropiatii foarte in varsta sau care sufera de boli terminale. 

In general, vorbim despre persoane peste 70-75 de ani, cu un istoric medical bogat si cu numeroase suferinte si afectiuni la activ, care pot determina oricand complicatii si pot duce la adevarate tragedii.

In cel de-al doilea caz, este vorba despre persoane mai tinere sau, oricum, in general sanatoase, pline de viata si pentru care moartea nu pare in niciun caz o varianta plauzibila. De cele mai multe ori, viata acestora este curmata in accidente, care se produc fie din vina lor, fie a celor din jur, cum ar fi accidentele rutiere, aviatice etc. 

De asemenea, avand in vedere stilul tot mai dezordonat si stresant de viata din prezent, persoane tinere si aparent fara un istoric medical pot ajunge sa sufere un atac de cord sau un accident vascular cerebral care sa le produca decesul.

Totodata, trebuie mentionat si cel de-al treilea caz, care din punctul nostru de vedere reprezinta o combinatie intre cele doua descrise mai sus. Chiar daca, din punct de vedere religios, este considerata un pacat, sinuciderea este, din pacate, o realitate tot mai prezenta in jurul nostru, motiv pentru care nu poate fi ignorata.

De ce spunem ca sinuciderea este o combinatie intre primele doua cazuri? Pentru ca, pe de o parte, persoana in cauza vede moartea drept unica solutie si o salvare, la fel ca majoritatea persoanelor in varsta care sufera de boli grave. 

Pe de alta parte, insa, disparitia sa este complet neasteptata, iar incidenta depresiei si a altor afectiuni care determina ganduri suicidale nu tine cont de varsta, statut social si asa mai departe.

Este momentul, acum, sa vorbim despre cea de-a doua parte din titlu. Mai exact, sa aflam cum gestionam decesul. Cel mai important lucru, in momentul in care aflam despre o astfel de tragedie sau suntem martori la ea, este sa constientizam cat mai rapid caracterul sau implacabil. 

Cu alte cuvinte, sa fim constienti cat mai repede ca nu mai putem face nimic pentru a-l readuce pe lume pe cel plecat dintre noi.

Odata ce am interiorizat acest lucru, ne putem ocupa de toate celelalte aspecte: organizarea inmormantarii, gestionarea durerii, petrecerea de timp de calitate alaturi de ceilalti membri ai familiei si apropiati etc. 

Cu alte cuvinte, indiferent ca decesul era unul mai mult sau mai putin previzibil, niciodata nu putem sti cu exactitate cand loveste acesta. Totusi, in momentul in care se intampla, nu are niciun rost sa ne intrebam "ce ar fi fost daca", ci trebuie sa ne regrupam fortele pentru a merge inainte.